Istoric

basedb înregistrează în istoric fiecare scriere, oricare i-ar fi originea: interfața, API-ul, un agent MCP, un formular public — și chiar o interogare SQL scrisă de mână în psql.

Cum este captat

Nu de aplicație, ci de triggere PostgreSQL, chiar în tranzacția scrierii. O scriere care eșuează nu lasă nicio urmă; o scriere care reușește nu poate lipsi din istoric. Reviziile sunt apoi vărsate în jurnale imuabile, partiționate pe luni.

Identitatea circulă prin variabile de sesiune setate la începutul fiecărei tranzacții. O scriere care nu le are — SQL direct — este înregistrată ca atare, împreună cu sesiunea care a făcut-o (psql, adresă, proces): nu este refuzată din acest motiv.

Actor	Afișat ca
o persoană	numele ei
un program (API) sau un agent (MCP)	persoana care a creat tokenul, „prin tokenul …”
un formular public	„Formular «…» · răspuns public”
o automatizare	„Automatizare «…» · în numele lui” persoana care răspunde de ea
SQL direct	„Sesiune SQL directă”

Ce puteți face cu el

• Citiți istoricul unui rând (fila „Istoric” din detaliile rândului), al unui tabel sau al unei baze (Istoric, în meniul ⋯ al bazei), filtrat pe tabel.
• Anulați o modificare: valorile de dinainte sunt reaplicate câmp cu câmp.
• Restaurați un rând șters din intrarea sa „a șters”.
• Urmăriți istoricul structurilor (fila „Structură”): tabele și câmpuri create, modificate, șterse.

Anulare (Ctrl+Z)

În grilă, Ctrl+Z (⌘Z pe Mac) anulează ultima dumneavoastră scriere; Ctrl+Shift+Z sau Ctrl+Y o refac. Un mesaj confirmă ce a fost anulat — „Anulat: modificarea «Montant»” — cu un buton pentru a reveni asupra anulării.

Se anulează astfel o celulă, un card sau o bară mutată, un rând creat sau șters, o lipire — și un import întreg, socotit ca un singur gest. Până la cincizeci de gesturi, filă cu filă.

Nu este o întoarcere în timp a ecranului: este o scriere nouă, făcută de server pe baza istoricului și înregistrată și ea în istoric. Este refuzată dacă cineva a modificat rândul între timp — „Anulare imposibilă: «Statut» a fost modificat între timp” — în loc să îi suprascrie munca. Astfel nu vă puteți anula decât propriile scrieri, din ultimele douăzeci și patru de ore, și niciodată structura. Într-o celulă în curs de editare, Ctrl+Z rămâne cel al textului.

Permisiuni

Istoricul urmează permisiunile de citire: un câmp ascuns pentru dumneavoastră nu apare în reviziile pe care le citiți.